Articole pe tema ‘Planificarea Negocierii’

Adevaratul inamic

Când vorbesc despre negociere, oamenii preferă să-i numească pe “ceilalți”, cu o voce ceva mai stinsă, “partenerii de negociere” sau “cealaltă parte”. Dacă întrebi de ce le spun așa, răspunsul vine prompt: Păi nu putem să le spunem dușmani. Nu ne concurăm. Vrem să lucrăm împreună. Suntem parteneri!

De ce mai este nevoie de negociere dacă suntem parteneri? Majoritatea negociatorilor sunt într-o competiție cu ceilalți, iar limbajul folosit nu poate ascunde, de fapt, dorința de a câștiga mai mult decât celălalt. Este o dorință normală.

Adevăratul inamic în negociere însă, nu este cealaltă parte. Adevăratul inamic în negociere este altcineva. Cineva care nici nu este prezent în sală. Cineva care poate însă beneficia dacă negocierea eșuează.

Decalogul Negocierilor

La prezentarea sustinută pentru TREND Consult Open Day am vorbit și despre principalele “legi” ale negocierii. Au fost sintetizate de Barry Hazelwood – Delivery Services Manager, Huthwaite International.

1. Întâi vindeți și apoi negociați – doar dacă este nevoie

2. Nu faceți concesii – faceți schimburi

3. Win-win nu înseamnă 50:50

4. Puterea vine din mintea negociatorilor

Venituri si cheltuieli

Banii n-aduc fericirea! Cu toate acestea fiecare dintre noi este atât de obișnuit cu banii, încât este puțin probabil că am putea lua, cu adevărat, în calcul eliminarea acestora. Într-un fel este normal.

Aproape toate activitățile noastre, fie că vrem fie că nu, sunt influențate de bani: serviciul îl alegem și în funcție de salariu, concediul este influențat și de cât costă, apartamentul în care stăm este influențat și de chiria sau rata pe care putem s-o plătim etc.

Bicicleta

Eram copil când am învățat să merg pe bicicletă. Era un Pegas. M-a învățat tata. Într-o duminică. De la 10 la 12 amândoi (eu și fratele meu) am învățat să mergem pe bicicletă. Nu mai încercaserăm niciodată până atunci. Procesul era simplu. Eu mă urcam pe bicicletă, tata mă ținea cu mâna din spatele șeii, mă ținea de vorbă, iar când vedea că nu sunt atent, îmi dădea drumul. Continua să mă țină de vorbă, să nu-mi dau seama că nu mă mai ține și de șa. Totul mergea bine până îmi dădeam seama că eram ținut doar de vorbă. Moment în care picam. Mergeam uneori și zeci de metri până să realizez asta. Odată ce conștientizam că sunt neprotejat, cădeam. Frica punea stăpânire pe mine și mă făcea incapabil să merg mai departe.

În negociere, dacă ne simțim descoperiți si neprotejați, concesiile pe care le facem sunt mai mari. Asta pentru a încheia măcar deal-ul! Am putea merge mai departe așa cum merseserăm și până atunci. Realizăm însă că nu ne mai “ține” (nimeni) și picăm. Totul se întâmplă de fapt numai în mintea noastră.

Studiu de caz: negocierea unei tranzacții

La sfârșitul anului trecut am asistat la preluarea unei firme românești de distribuție de către liderul mondial în domeniu. Datorită clauzelor de confidențialitate voi folosi nume fictive, iar sumele date ca exemplu vor fi fictive, deși vor respecta proporțiile.

Daniel Radu – unul dintre clienții mei m-a abordat pentru a-i oferi sprijinul într-o serie de discuții importante legate de viitorul companiei. Compania pe care o avea fusese înființată cu mai bine de 10 ani în urmă. Era una dintre cele mai importante firme de distribuție din domeniu.