1. E considerat eficient de către ambele părți implicate în negociere. Ambele părți sunt mulțumite de rezultatele obținute și de modalitatea în care au ajuns să bată palma.
2. Are în spate o serie de succese semnificative în negociere. Una-două negocieri reușite pot fi o pură întâmplare.
Banii n-aduc fericirea! Cu toate acestea fiecare dintre noi este atât de obișnuit cu banii, încât este puțin probabil că am putea lua, cu adevărat, în calcul eliminarea acestora. Într-un fel este normal.
Aproape toate activitățile noastre, fie că vrem fie că nu, sunt influențate de bani: serviciul îl alegem și în funcție de salariu, concediul este influențat și de cât costă, apartamentul în care stăm este influențat și de chiria sau rata pe care putem s-o plătim etc.
Cred că un finanțist bun este bun pentru că reușește să vadă dincolo de venituri și cheltuieli. Să știu dacă este un venit sau o cheltuială pot și eu. Asta nu mă transformă în finanțist. Asta se învață la școală, sau după ce citești o carte bună de finanțe.
Un finanțist bun poate să vadă mai departe de atât. Poate vedea cum poate “face bani” acolo unde alții nu văd. Probabil că și din cauza asta sunt atât de bine plătiți.
Un negociator bun este bun nu pentru că știe tabla împărțirii la doi.
Copiii sunt unii dintre cei mai buni negociatori. De cele mai multe ori obțin ceea ce-și doresc. Reușesc asta fără să facă eforturi mari, cu naturalețe. Știu foarte bine ce-și doresc și nu se pierd în cereri inutile.
Așa îmi place mie!
Greu de lucrat cu cineva care aduce acest argument în continuu și rămâne la el. E greu pentru că nu știi “de unde să-l apuci”.
Un argument puternic, eventual exprimat printr-o emoție, pentru a susține o poziție este câștigător. Pentru că este greu de combătut.
O capcană des întâlnită în negociere, este și întrebarea “puteți să-mi dați câteva motive pentru care am face asta?”
Negociatorii mai puțin experimentați, tind să răspundă la astfel de întrebări înșirând o serie de argumente care să le susțină poziția. Se diluează.