Studiu de caz: O negociere eșuată
La sfârșitul lui 2003 – începutul lui 2004 asistam la o negociere prin care o firmă relativ mică încerca să atragă un investitor pentru a-și continua creșterea. Compania fusese dezvoltată de un antreprenor care cunoștea foarte bine piața și produsele pe care le vindea. Acorda însă destul de puțină atenție rapoartelor financiare și fluxului de numerar din companie. Produsele vândute erau un succes. Piața potențială era încă destul de puțin dezvoltată. Putea să acopere o bucată și mai mare din piață. Pentru asta însă avea nevoie de cash!
Așa a început de fapt discuția pentru atragerea unui investitor în companie. Un investitor care să vină atât cu bani, dar și cu un lucru mult mai important: o disciplină financiară. Era nevoie de cineva care să mai fi trecut prin experiențe asemănătoare și care să răspundă la o întrebare simplă, des întâlnită printre antreprenori “de ce nu am bani – deși vând și am rulaj?”
Herb Cohen – You can negotiate anything
Prima dată când am citit această carte era la începutul anilor ’90. Eram student – iar negocierile purtate atunci nu erau mari și nici numeroase.
Studiu de caz: Am vândut mașina
Săptămânile trecute am ajutat un prieten să-și vândă mașina. Nu, nu m-am dus în Vitan să stau cocoțat pe capota mașinii și să trag de preț în sus de fiecare dată când cineva trăgea de el în jos. Mai degrabă i-am oferit câteva sfaturi de poziționare, astfel încât să câștige câteva sute de euro.
Foametea e departe
Săptămâna trecută am mai asistat la încă un exemplu de etalare a puterii în negociere. Negativ de data aceasta. Inițial, sindicatele anunțaseră grevă generală începând cu 1 iunie. Pe măsura ce data se apropia, poziția sindicatelor a început să se „nuanțeze”. Nu va fi pe 1 iunie, va fi pe 31 mai (o parte) și pe 1 iunie (altă parte). Nu vor intra și RATB si Metrorex în grevă, ci doar Metrorex și 85% din RATB. Metrorex nu va mai avea greva până la 16.00, ci doar până la 12.00. RATB a făcut grevă, dar doar între 4.00 și 6.00 (AM!!!) etc.
Un lung șir de repoziționări sindicale, care nu a făcut altceva decât să transmită un mesaj: “Nu ne deranjază (prea mult) tăierile de salarii de 25% anunțate.”
Tot cu ușa. Dar ușor…
Promiteam în postul anterior că voi reveni cu o altă tehnică de manipulare deseori întâlnită în vânzări, cea a piciorului în ușă. Dacă tehnica trântitului ușii în nas este folosită de cel cu putere mare în negociere pentru a dilua puterea de negociere a celeilalte părți, tehnica piciorului în ușă este folosită preponderent de cei care au o putere mică în negociere.
Tehnica presupune solicitarea unei concesii mici, greu de refuzat de către cealaltă parte. De obicei genul de concesie care este făcută doar pentru “a scăpa” de celălalt. În timp ce tocmai eram refuzat, am “strecurat talpa piciorului între ușă și toc”. Celălalt acceptă să nu-mi strivească piciorul și să-mi mai asculte ultima cerere. Următorul pas însă este acela de “nu mă ține afară în frig dacă tot a lăsat ușa deschisă”. Adică o altă cerere care, de sine stătătoare, poate părea mică.
Sabin Gîlceavă
Consilier in negociere
Consiliere în Negociere
primești sprijin permanent pe durata întregului proces de negociere
Membru
Leverge
Pregătește-te în negociere și rămâi aproape de comunitatea negociatorilor din România
Resurse
pentru deal-uri mai bune prin dezvoltarea dezvoltarea abilităților de negociere