Se spune că un mare padișah dorea o educație aleasă pentru fiul său – moștenitorul tronului. După ce a dat sfoară în țară cu ce-și dorește, s-a prezentat la el un bătrân, cu un joc ciudat pe o tablă de lemn, cu două rânduri de piese, unele albe, altele negre. Pe tabla de lemn erau opt rânduri alternative de pătrățele albe pe orizontală și opt rânduri pe verticală. Îl numea șah.

Bătrânul i-a explicat padișahului regulile jocului și profunzimea strategiei pe care o putea avea. Modul în care fiecare jucător putea să-l atace pe celălalt, având în același timp grijă la apărare.

Se spune că padișahul a fost atât de încântat de strategiile care puteau fi construite în joc și de similitudinile cu viața reală, încât a poruncit ca bătrânul să fie plătit de îndată, astfel încât să se apuce de educația fiului său. S-a oferit să plătească aur, diamante sau orice altceva dorea bătrânul.

Acesta, modest, a zis că acceptă și o plată în orez, dacă i se plătește un bob de orez pentru prima pătrățică, două boabe pentru a doua, patru pentru a treia și așa mai departe. Fiecare pătrățică de pe tablă dubla numărul existent în pătrățica anterioară. Padișahul a izbucnit în râs și a poruncit să i se plătească atât cât cere.

Padișahul de îndată a poruncit să-l răsplătească pe bătrân chiar mai bine de atât și să fie aduși câțiva saci plini cu orez. Bătrânul a acceptat cei câțiva saci, dar a zis că nu sunt suficienți. Padișahul a poruncit să fie aduse câteva care cu orez. Bătrânul din nou a mulțumit și a spus că nu e suficient. Padișahul a poruncit să fie adus tot orezul din împărăție, dar bătrânul continua să fie nemulțumit.

Aparent, un bob de orez, două boabe, patru boabe… și așa mai departe nu reprezintă o sumă foarte mare. În realitate, vorbim de un total de… [citește articolul integral pe republica.ro]